19 octombrie 2025

clipa de bun rămas...

6 comentarii:

  1. La marginea lumii, un copac veghează tăcut, cu ramuri arămii ce dansează în vântul toamnei. Cerul, cândva învăluit de nori grei, se deschide ca o cortină ruptă de lumină — iar din spatele întunericului, răsare azuriul pur și norii aurii, mângâiați de ultimele raze ale soarelui. O clipă suspendată între melancolie și speranță... Superb tablou tau!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă n-ar fi pus Domnul frumusețea în noi, cum am fi putut vedea frumusețea din afară?!
    Dacă n-ar exista oameni care să ne aducă aminte să privim cerul, am rămâne cu capul plecat în pământul uitării, al deznădejdii!
    Sună banal, poate, acest :"Mulțumesc!" ,dar e spus cu recunoștință. Și cu bucurie!
    Știu că fiecare își poartă poverile in fiecare zi , cum poate. Dar, să alegi să-L vezi pe Dumnezeu în toată frumusețea acestei lumii, în darurile, mici și mari, care ne însoțesc de-a lungul clipelor, nu e puțin lucru!
    Săptămână binecuvântată , oriunde te poartă pașii!

    RăspundețiȘtergere
  3. vă mulțumesc din suflet! mă copleșiți cu cuvintele frumoase
    întorc împătrit toate gândurile bune!🤗🤗

    RăspundețiȘtergere
  4. "Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune!"

    RăspundețiȘtergere

va multumesc frumos pentru vizita si aprecieri!