6 februarie 2024

ascultând povești...

3 comentarii:

Daniela spunea...

Îmi plac poveștile. Am crescut cu ele. Le ascultam plină de emoție. Mai târziu, când am crescut, am uitat cum e să asculți povești. Am fost prea ocupată să povestesc.
Mi-ar plăcea să reînvăț să le ascult din nou, așa cum o făceam pe vremuri, cu inima deschisă.
Apele curgătoare povestesc atât de frumos!
Imaginile sunt chiar... De poveste!

Tandreţe spunea...

În ce lumină de miere, se spun povestile tale!
Binecuvântat pentru spațiu de poveste prin care îti porți sufletul!

florin spunea...

povești la gura sobei :) când soarele în asfințit ține locul focului din sobă
este un timp pentru toate: un timp când ascultăm povești, un timp când le spunem chiar noi, un timp când nostalgia stârnește în noi dorul de copilărie cu toate ale ei. ne putem întoarce oricând acolo, dar doar cu sufletul pentru că în el le așezăm pe toate.
da, prin codrii, dacă ne oprim o clipă lângă o apă curgătoare întotdeauna vom putea asculta o poveste frumoasă