La marginea lumii, un copac veghează tăcut, cu ramuri arămii ce dansează în vântul toamnei. Cerul, cândva învăluit de nori grei, se deschide ca o cortină ruptă de lumină — iar din spatele întunericului, răsare azuriul pur și norii aurii, mângâiați de ultimele raze ale soarelui. O clipă suspendată între melancolie și speranță... Superb tablou tau!
Un comentariu:
La marginea lumii, un copac veghează tăcut, cu ramuri arămii ce dansează în vântul toamnei. Cerul, cândva învăluit de nori grei, se deschide ca o cortină ruptă de lumină — iar din spatele întunericului, răsare azuriul pur și norii aurii, mângâiați de ultimele raze ale soarelui. O clipă suspendată între melancolie și speranță... Superb tablou tau!
Trimiteți un comentariu