La marginea lumii, un copac veghează tăcut, cu ramuri arămii ce dansează în vântul toamnei. Cerul, cândva învăluit de nori grei, se deschide ca o cortină ruptă de lumină — iar din spatele întunericului, răsare azuriul pur și norii aurii, mângâiați de ultimele raze ale soarelui. O clipă suspendată între melancolie și speranță... Superb tablou tau!
Dacă n-ar fi pus Domnul frumusețea în noi, cum am fi putut vedea frumusețea din afară?! Dacă n-ar exista oameni care să ne aducă aminte să privim cerul, am rămâne cu capul plecat în pământul uitării, al deznădejdii! Sună banal, poate, acest :"Mulțumesc!" ,dar e spus cu recunoștință. Și cu bucurie! Știu că fiecare își poartă poverile in fiecare zi , cum poate. Dar, să alegi să-L vezi pe Dumnezeu în toată frumusețea acestei lumii, în darurile, mici și mari, care ne însoțesc de-a lungul clipelor, nu e puțin lucru! Săptămână binecuvântată , oriunde te poartă pașii!
2 comentarii:
La marginea lumii, un copac veghează tăcut, cu ramuri arămii ce dansează în vântul toamnei. Cerul, cândva învăluit de nori grei, se deschide ca o cortină ruptă de lumină — iar din spatele întunericului, răsare azuriul pur și norii aurii, mângâiați de ultimele raze ale soarelui. O clipă suspendată între melancolie și speranță... Superb tablou tau!
Dacă n-ar fi pus Domnul frumusețea în noi, cum am fi putut vedea frumusețea din afară?!
Dacă n-ar exista oameni care să ne aducă aminte să privim cerul, am rămâne cu capul plecat în pământul uitării, al deznădejdii!
Sună banal, poate, acest :"Mulțumesc!" ,dar e spus cu recunoștință. Și cu bucurie!
Știu că fiecare își poartă poverile in fiecare zi , cum poate. Dar, să alegi să-L vezi pe Dumnezeu în toată frumusețea acestei lumii, în darurile, mici și mari, care ne însoțesc de-a lungul clipelor, nu e puțin lucru!
Săptămână binecuvântată , oriunde te poartă pașii!
Trimiteți un comentariu